Munții Bucegi sunt cunoscuți pentru fenomene neobișnuite, unde timpul și spațiul par alterate.

Multe persoane au perceput în aceste locuri o prezență distinctă, împărțită în trei tipuri: Străjeri, Gardieni și Călăuze.

Informațiile provin din cartea „Cercuri în timp”, care descrie aceste entități ca fiind reale și organizate pe niveluri diferite de manifestare.

Străjerii sunt prezențe energetice foarte vechi, fără corp sau chip. Acționează subtil, blocând accesul la informație atunci când nu ești pregătit. Nu intervin direct, dar pot opri procesul interior de conectare. Se spune că veghează împotriva falsității și că nu permit trecerea celor cu intenții egoiste.

Gardienii sunt mai aproape de lumea fizică. Unii îi consideră hibrizi între entități și suflete umane vechi. Păzesc porțile energetice ale   muntelui, precum camerele interioare și culoarele de vibrație. Cei care i-au perceput vorbesc despre priviri din stâncă, voci în locuri pustii sau senzația clară că sunt observați. Gardienii nu dau ordine, ci reflectă starea ta interioară.

Călăuzele sunt cele mai accesibile. Apar doar dacă ești pregătit și răspunzi chemării. Pot fi oameni, ființe de lumină, vise sau fraze dintr-o carte. Nu oferă hărți, ci direcții interioare. Îți arată cum să asculți muntele, nu cum să-l explorezi fizic. Un exemplu este Marian, un om simplu descris în carte, cu o cunoaștere profundă.

Originea acestor prezențe rămâne neclară. Unele ipoteze susțin că ar fi proiecții ale unei civilizații vechi, nuclee de inteligență legate de rețeaua planetei sau ființe care își schimbă forma în funcție de cel care le percepe.

Un episod relatat în carte vorbește despre un om care a fost condus printr-o Poartă ascunsă din Bucegi. A fost ghidat de o prezență care l-a însoțit în tăcere. Impactul nu a venit din informațiile primite, ci din transformarea profundă pe care a trăit-o în interiorul său.

Accesul în taina Bucegilor nu se face cu pașii, ci prin conștiință.

Chemarea nu se explică, se urmează.